In urma cu 2 saptamani, am decis sa incercam sa vizitam cateva crese sa putem decide unde isi va petrece piticu timpul, dupa 1 an jumate, respectiv in jurul varstei de 2 ani. La prima vizita de analiza, piticul meu, de 1 an si 3 luni, nu a mai vrut acasa, de atunci, in fiecare zi, imi spune " pii", in traducere libera "copii".
Prin urmare, am inceput mai repede decat planuisem programul de adaptare, ducandu-l de 3 ori pe saptamana cate 3 ore ( din care mai bine de jumatate de timp sta singur si jumate de timp ma mai invart si eu prin zona ca sa simta ca sunt acolo si nu a ramas abandonat intr un loc strain :). Despre perioade de adaptare voi face o alta postare, incercand doar sa arat contextul in care s-a intamplat prima "petrecere ratata" a piticului meu.
Ieri dimineata, zi fara program de cresa, vreau sa-l scot afara. Este foarte cooperant la imbracat, imi zambeste in semn de multumire, fuge la usa si foarte fericit is victorios iese afara. Se duce la masina, vede ca nu urcam in masina ci plecam in parc...Foarte nemultumit de decizia noastra, imi spune plangand: "mama...pii!!!:" ii explic ca azi nu mergem la copii, insa azi ne pregatim foarte constincios pentru petrecerea de halloween ce va avea loc maine. In cursul zilei, incercam costumul de pirat, il ajustam si ii povestesc cat de bine se va simti el la petrecere si ce frumos va fi.
La ora 21:30, se culca linistit, probabil visand la petrecerea minunata pe care mami i-a descris-o...Banuiesc ca a visat el ce a visat si brusc la ora 4 dimineata s-a decis ca este timpul sa-si traiasca visul: se ridica in picioare in patut si incepe sa spuna" JOCA...JOCA...PII..PIII...JOCA...JOCA". El, un copil care doarme toata noaptea fara probleme, era fresh :). Am incercat sa l leagan, am incercat sa i cant, am incercat sa i spun povesti, am incercat sa l lasam singur in patut, faceam schimb cu tati, toate variantele posibile, el radea si foarte nerabdator repeta obsesiv.."joca...joca...joca" S-a facut ora 6 jumate, probabil de atata plictiseala a atipit,,,30 minute, cand brusc din nou in picioare.,.."joca...joca...pii ...piii :).
Am inteles, astepta prea mult petrecerea, ne -am imbracat frumos in costumul de haloween si am plecat la petrecerea mult visata. Am ajuns. bucurie mare, entuziasm, rasete, fericire, sarituri, dans,..dar toate au durat fix 30 minute, dupa care micul meu pirat s-a transformat intr-un mic zoombie :) Se plimba, sacadat...maraia...se intindea pe jos..si ochisorii se inchideau, frustrat de situatie deschidea brusc ochii, vrea la joaca... fugea la jucarii,..dar oboseala a invins...a adormit, inainte ca petrecerea sa-n inceapa :).
In drum spre casa, a deschis ochii si foarte derutat imi arata diverse directii ca si cum nu intelegea de ce plecam, unde il duc, de ce l-am luat de acolo, dar s-a consolat...Ajunsi acasa, a dormit neintors in costumasul lui. probabil visand ca inca este la petrecere...:)
Atat de mult a asteptat incat nu a putut sa doarma,,si cand a ajuns,,,a adormit...cate sentimente intr un pui de om :) Nerabdare, asteptare, bucurie, entuziasm, si la final frustrare :)
Acum ii spun, nu-i problema princhidel, daca nu era intamplarea asta, cat de plictisitoare ar fi fost povestea pe care sa ti-o spun cand vei fi mare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu