De cand s-a nascut piticul meu, i-am aratat in toate modalitatile posbile, dragostea imensa pe care o simt pentru el. Nu am tinut-o ascunsa in mine, nu pot sa o tin ascunsa si sa nu o manifest, i-am aratat-o prin tot ceea ce faceam pentru el, dar i-am aratat-o si expus-o si prin cuvinte si prin gesturi tandre..il pup si il imbratisez de cate ori este la mai putin de jumatate de metru de mine, cu fiecare ocazie ce se iveste ii spun ca IL  IUBESC.
Am facut-o si o fac pentru ca asa simt si felul meu de a fi nu poate sa nu fie si extrovertit, nu am facut-o ca sa obtin acelasi feedback, nu am facut-o ca sa aiba el siguranta, nu am facut-o ca sa se simta el iubit, nu am facut-o pentru ca citisem undeva ca asa se face..am facut-o pur si simplu pentru ca asa simtea si simt.. Il iau in brate de cate ori imi cere, ii explic cand nu mai pot,,,si apoi il iau din nou, chiar si acum la 3 anisori. Niciodata nu ma asteptam insa ca toate acestea sa-l transforme intr-n copil atat de minunat, incat sa-mi ofere el tot ceea ce am eu nevoie...

Acum, il vad atat de independent, atat de sigur pe el si in acelasi timp facand aceleasi gesturi, il vad cand il las la gradi cum fuge la copii si se intoarece la mine si spune.."am uitat sa te pup, te iubesc sa ai o zi buna si sa stii ca trece repede si seara suntem iar impreuna" il vad, cand merg dupa el la gradinita cum fuge la mine, indiferent in ce colt indepartat s-ar afla, cum fuge cu bratele deschise strigand: " MAMII...si ma imbratiseaza strans spunandu-mi,..te iubesc de nu mai pot, asa dor mi a fost de tine!"....Il vad cand se joaca in parc, fericit cu copii si din cand in cand, opreste jocul si fuge la mine si spune: " am venit doar sa-ti dau un pupic si o imbratisare", il vad cum in fiecare dimineta se trezeste cu zambetul pe buze si primul lucru pe care il spune este : te iubesc, mami!...Il vad cand ma doare ceva cum nu mai vrea sa faca nimic si imi spune : "mami, hai in brate la mine, te tin in brate si te pup, pana trece durerea".

Cand mergem pe jos mai mult sau cand iesim de la gradinita si ii este dor de mine imi spune sa-l iau in brate,,,il duc in brate cat ma lasa spatele si apoi il las jos sa facem o pauza, aude ca nu mai pot, dar ma vrea aproape si spune: "mami, lasa-te jos ca te duc eu in brate!"

Il vad seara, inainte de culcare cand imi spune: "mami, hai aici la mine in brate pe piept, ca aici e cel mai bine in lume. Asa-i ce bine e?"

Da puiul meu iubit, cu tine e cel mai bine!!! Am multe persoane in viata mea care ma iubesc, am o familie minunata si un sot extraordinar, dar niciunul nu reuseste sa ma inteleaga intodeauna si sa-mi ofere tot ceea ce am eu nevoie in exact momentul in care am nevoie". El reuseste, imi intelege sentimentele, nevoile, fara sa spun ceva, fara sa fac vreun gest...Il vad, cat este de empatic, cu toti cei din jur, copii, adulti,  nu stiu daca prin empatia asta va avea de castigat, deoarece il vad atasat de toti, il vad incercand sa ajute pe toata lumea, il vad suferind cand altii copii nu i raspund la fel, il vad suferind din tot sufletul cand un prieten il loveste...chiar daca nu tare,,,dar doare gestul..
Nu stiu daca empatia asta va ajuta, nu stiu daca sensibilitatea lui, atasamentul si dorinta de a ajuta semenii si de-ai face fericiti il va ajuta sau ii va aduce mai multa durere, dar stiu ca un suflet si un om atat de minunat ca si acest pui de om, cu siguranta va avea si foarte multi oameni care il va aprecia pentru ceea ce este.

Pana atunci, profit din plin de fiecare imbratisare si de fiecare pupic, de fiecare " mami, esti a mea pentru intodeauna", si incerc sa nu ma gandesc la ziua, cand baiat mare fiind,  ii va fi rusine sa-mi dea un pupic de fata cu prietenii, nu va mai vrea ca mami sa l duca in brate, nu va mai vrea sa il ia mami de manuta....dar totusi stiu si sper ca relatia noastra minunata va ramane la fel pentru intodeauna, chiar daca exteriorizarea sentimentelor nu va mai fi aceeasi...