"Cariera de mamica"...

Prima postare, asa cum este si firesc, reprezinta o justificare a acestui blog. O justificare pentru cine? In mod poate surprinzator, dar este o justificare pentru mine :). Nu am analizat posibilitatea de a-mi face blog, nu am citit site-uri cum se face un blog, nu am gandit cum se alege un nume a unui blog, ci pur si simplu, astazi, in timp ce piticul meu dormea, mi-a venit ideea sa incep sa scriu un blog. De ce un blog? De ce se numeste Cariera de mamica?  Ce voi posta in viitor? Sunt doar cateva intrebari ce-mi trec prin cap in acest moment, insa raspunsul e simplu: am decis sa incep sa scriu pe acest blog pentru a-mi expune gandurile si trairile prin scris, pentru a exista orecum o sinteza a tuturor informatiilor pe care le caut si le sintetizez,  deja de 1 an si 3 luni, pentru a excela in cariera de mamica, informatii care vor reprezenta o amintire frumoasa pentru piticul meu, si poate vor fi si de ajutor, daca acest blog va ajunge sa fie accesat si citit.
Inainte de a deveni mamica, mai dadeam intamplator peste bloguri de acest gen, vedeam poze pe facebook postate din 2 in 2 minute de mamici mandre de odraslele lor, ma intalneam cu mamici care nu erau in stare sa discute nimic, nici macar despre vreme, insa expuneau in mod obsesiv si constant cat de extraordinari copii au. A nu se intelege gresit, am iubit enorm intodeauna copii, sunt topita dupa ei de cand ma stiu,intodeauna mi am dorit enorm sa devin mamica si visam cu ochii deschisi la acel moment,  dar totusi, toate aceste lucruri mi se pareau exagerate. Consideram atunci ca este important sa fi mamica, este extraordinar sa ai copil, este o prioritate, dar nu poate sa devina totul. In acea perioada visam o cariera, pentru care am muncit foarte multi ani, visam sa excelez, munceam si studiam 20 de ore din 24 pentru a-mi atinge  visul, insa brusc in urma unei vizite la medic am primit o veste:  "s-ar putea sa aveti probleme in a concepe un copil, incercati din timp".  Eram in accesiune, eram foarte aproape sa ating visul pentru care muncisem, insa, din acel moment, totul s-a schimbat, intreaga mea dorinta de a accede pe plan profesional, nu mai avea valoare, tot ce conta era dorinta de a avea un copil. Brusc, nu-mi doream o cariera de succes, imi doream sa ajung sa am CARIERA DE MAMICA. Din acel moment am realizat ca oricat de mult as evolua pe plan profesional, si oricat de sus as ajunge, nimic nu ar putea umple golul care ar ramane in viata mea daca ar fi fara un copil in ea. Nimeni nu intelegea ce se intampla cu mine, nimeni nu stia de ce brusc nu mai excelez, de ce brusc, persoana sociabila, persoana ambitioasa, persoana mereu prezenta, persoana dornica de munca, s-a inchis in ea, nu mai vrea nimic.. Nici eu nu am inteles ce se intampla cu mine, acest lucru il realizez doar acum, insa, cert este ca a urmat o perioada de plafonare profesionala, eu dadeam vina pe lumea din jur, ca nu mi recunoaste meritele, dar care merite? Atitudinea nu mai era de invingator, atitudinea era a unei persoane care isi gresise cariera, care era frustrat de ceea ce avea..si invidios pe cei care aveau o alta cariera, cariera mult visata de ei. A urmat o perioada de 2 ani jumate in care am incercat sa schimb cariera avuta cu cea de mamica. Primul an analizam posibilitatea,rational, nu vream sa renunt la munca depusa pana atunci, nu vream sa accept ca trebuie sa ma sacrific profesional, dar defapt, sufleteste renuntasem deja, din moemntul vizitei la medic. A urmat al doilea an in care a inceput studiul pentru cariera de mamica, am cautat solutii, sfaturi, forum-urile persoanelor care scriau dorind sa aiba copii erau la ordinea zilei, devenise o obsesie, site-uri, tratate de medicina toate le studiam, citeam prostii care doar ma speriau, intram intr-o stare de panica, de disperare, desi problema reala nu era atat de grava, ci avea nevoie doar de timp...Fara a intra in mai multe detalii cert este ca atunci a inceput deja cariera mea de mamica. Pasiunea cu care pana la acel moment incercam sa fac totul perfect in cariera mea a fost inlocuita cu perfectiunea de a deveni o mamica. Dzeu mi-a acordat apoi, minunea, un baietel care s-a nascut in urma cu 1 an si 3 luni, in luna iulie 2014, care este totul pentru mine, care nu este doar prioritatea cum credeam eu, si care m-a transformat intr-o mamica asemanatoare celor de care povesteam eu initial. Incerc si acum, amintindu-mi gandurile mele din trecut, cand ma intalnesc cu persoane fara copii sa povestesc diverse sa nu spun de minunea mea, decat cand ma intreaba, dar trebuie sa recunosc, ca dau dovada de multa stapanire de sine pentru a proceda in acest fel. Rational gandesc ce spun, analizez dinainte si fac de adreptul un plan despre ce vom povesti, deoarece din 2 in 2 secunde imi vine sa spun ce baietel extraordinar am eu si ce fericita sunt eu cu el :).

Prin urmare, de aceea se numeste blog-ul "cariera de mamica", deoare in prezent, desi am in continuare si o alta cariera, aceasta simt eu ca este singura mea cariera, aceasta cariera o fac cu toata daruirea sufletului meu, ma documentez si fac tot posibilul sa excelez in cariera mea, constienta de faptul ca fiind o incepatoare fac si voi face inca multe greseli, insa stiu ca daca as avea un sef as fi vazuta ca un "angajat constiincios".. Informatiile culese, experientele traite le voi impartasi aici pe blog, deoace asa cum spuneam, reprezinta o amintire pentru mine si poate sunt de ajutor candva, pentru cineva. Inevitabil, datorita ego-ului puternic voi impartasii si ganduri si trairi din viata de mamica :)