Joaca cu copilul poate fi periculoasa pentru parinti :)

Cine ar fi zis ca a avea un copil poate fi un lucru periculos pentru parinti? :))

Personal, nu as fi crezut, cu atat mai mult cu cat piticul meu nu este nicidecum un copil razboinic si violent, dar timpul petrecum cu el imi confirma faptul ca intradevar accidentele casnice sunt cele mai dese si periculoase :)

Pe scurt, in 2 ani si cateva luni, de cand a aparut el in viata mea, am avut 3 accidente, sa le spunem "casnice". Am avut piciorul sclintit, am ramas fara un dinte si cu o rana la ochi, si nu, nu practic sporturi extreme ci doar timp pretios cu minunea mea :).

Cum s-au intamplat cele 3 accidente, mai importnte ( deoarece minore au fost mai multe :)
1. Intr o zi frumoasa de vara, eram in concediu, inafara tarii, piticul se juca in curtea unei pensiuni cu pietricele de pe jos.. Ma aplec langa el, sa ne jucam impreuna, el foarte incantat ca vin si eu sa fim parteneri in jocul acela fascinant pentru el, se ridica in secunda in care eu ma aplec spre el, si buuumm un cap in gura,..unde i dintele? uite-l printre pietricele :)
2. Alergam fericiti prin casa, ne distram fantastic, piticul atent stie pe unde sa alerge, stie unde si a lasat jucariile, mama nu cunostea "ordinea jucariilor", si a vrut sa faca o plimbare cu piciorul pe o masinuta parcata in mijlocul camerei, bumm...luxat glezna :)
3. Dupa accidentul nr.2, am zis ca trebuie sa ne jucam mai linistiti, jocuri mai putin periculoase ( pentur mama bineinteles), asa ca am inceput sa desenam mult...Intr-o zi ne-am decis sa invatam sa unim puncte si sa tragem linii, pentru inceput aveam nevoie de indrumare, prin urmare, piticul de 2 ani la mine in brate foarte concentrat, cu mana tremuranda invata arta scrisului unind punctele pentru a forma un frumos desen. Decide sa schimbe instrumentul de scris, un pix pare un lucru interesant, dar este cu capac. Prin urmare, cu multa multa forta piticul cel puternic decide sa scoata capacul, prinde capacul cu o mana, pixul cu alta si trage cu forta, iese capacul, pixul merge cu putere peste umar, unde era ochiul lui mama, care statea cu ochii mari deschizi sa vada ce face minunea: rezultatul: eroziune corneana...totul este in ceata cateva zile :)

Acestea fiind spuse, privesc cu oarecare teama, spre jocurile viitoare, nu nu pentru el, el a invatat sa fie in siguranta, eu mai am de lucru la capitolul acesta :).

Durerea trece, totul e bine, el saracu nu intelege de ce ce tot face mama buba, pentru ca spune el: "N-am vrut, am fost atent". Nu am ce sa spun decat: stiu puiule ca ai fost atent foarte bine, acuma trebuie sa invete si mami sa fie atenta:)