Acomodare la gradinita

Atat de multe pareri...atat de multe sfaturi...dar parca toata lumea ignora un singur  lucru, pentru fiecare copil TREBUIE O ACOMODARE DIFERITA!!! Fiecare copil este diferent, fiecare are o personalitate diferita, fiecare are reactii diferite...fiecare are sentimente diferite. Ma intreb oare de ce tendinta asta sa generalizam si sa catalogam copii...oare la noi, adultii, se aplica aceeasi regula vreodata? Nu fiecare suntem diferiti unul fata de altul?

Incept prin a spune ca noi am ales gradinita, care la intrebarea: cum se face acomodarea? Mi s-a raspuns: "depinde, in functie de copil, cum il simtiti dumneavoastra ca parinte si conform feed back ului educatoarei". DAAA exista asa ceva si in Romania :) A fost prima si singura gradinita vazuta, dar raspunsul acesta m-a convins 90%. Apoi am mers sa vedem grupa, piticul meu a fugit la joaca,,,am stat o ora cu educatoarea in povesti si piticul nu vrea sa plece, asa de mult i-a placut. In aceeasi zi am semnat contractul si am renuntat sa mai vedem orice alta gradinita. Bineinteles corespundeau standardelor noastre si mediul si principiile pe care se ghida personalul.

De cand s-a nascut, am zis ca o sa-l duc la gradinita la 2 ani, dar piticul s-a cerut mai repede ..la 1 an si 4 luni vrea la copii, simteam ca se plictiseste acasa cu mine, cautam activitati unde sa mergem 1 2 ore pe saptamana, am fost impreuna, dar era prea putin, vrea mai mult. Atunci am decis sa incercam o acomodare desi avea doar 1,4 ani. 

Cum a fost acomodarea la noi? Foarte frumoasa, naturala si extrem de emotionanta pentru mama :) L am dus la 1 an si 4 lucru strict pentru joaca...o luna am mers de 3 ori pe saptamana. Prima saptamana, luni, miercuri si vineri am stat cu el la joaca de la 10 si jumatate pana la 11 jumatate. Scopul a fost ca sa cunoasca copii, ca sa cunoasca educatoarea, sa se imprieteneasca si sa cunoasca locul. Sa stie ca e un loc unde l-a dus mami, unde si la mami ii place si unde toti sunt prietenii lui. A doua saptamana am mers tot asa, luni, miercuri si vineri, de la 9 jumatate pana la 12, la 10 eu ieseam pana la "baie" si ma intorceam la 10 jumatate sa i dau fructele, iar la 11 iar plecam la "cumparaturi" pana la 12 cand veneam dupa el sa mergem acasa. Asa stia ca si mami e in zona dar el se joaca un pic si singur pana mami rezolva una alta si vine inapoi. Nu apuca sa i fie dor, nu se simtea printre straini datorita primei saptamani. Programul asta a fost si in saptamana 3. In  tot timpul asta nu s-a varsat nicio lacrima ( decat din partea mea, cand ieseam din incapere :) ) saptamana 4, deja aveam 1 an si 5 luni, l-am lasat de la 9 si jumatate pana la 11 jumatate ( 2 ore), nu am mai venit la fructe si i am explicat ca v a manca singur ca mami are mai multe de rezolvat dar dupa aceea vine. A fost perfect, nicio lacrima, a inteles micutul, e intre prieteni mai vine nu i abandonat. Dupa aceasta luna, am inceput sa mergem zilnic de la 9:30 pana la 12 ( 2 ore si jumatate), primele 10-15 minute stateam cu el in sala pana isi gasea distractia si apoi spunea paaaa si veneam la 12. TOT CE SE INTAMPLA II EXLICAM. ii explicam ca stiu tot ce se intampla, ca educatoarea imi da mesaje ca daca ceva nu e in regula vine mami, doar sa spuna. Era bine. am tinut programul asta inca 2 luni. Dupa 2 luni a simtit nevoia sa ramana, mergeam la 12 dupa el si plangea ca vrea nani cu copii. S-a cerut el la program lung, desi nu asta era planul. A ramas la somn fara nicio problema. 8 luni imediat dupa somn veneam, Stia ca ramane acolo ca face nani cu copii si dupa somn vine mami. Ajungeam inainte sa se trezeasca si cand se trezea o vedea pe mami. Tot timpul asta nicio impotrivire, iubea gradinita. E copilul meu, il simt, il inteleg, stiam ca daca ramane si dupa somn, ar fi plans, era prea mult pentru el. Acum avem 2 ani si 2 luni ramanem program de dimineata de la 8:30 pana la 4:30, fara plansete, fara impotriviri, cand vedem gradinita spunem yeeeeyyy. Da a necesitat extrem de mult timp la dispozitie, extrem de multa implicare si costuri financiare ( pt ca vorbesc de o gradinita particulare), a fost un lux ca ne am permis asa o adaptare...dar scopul a fost atins :). Prin urmare, l am dus de la 1 an si 4 luni nu ca si cresa ci l am dus la 1 an si 4 luni ca sa fie adaptat pentur cand va merge la gradi. Nu m a ajutat cu nimic cele 2 ore cand ramanea el la cresa, nu l am dus sa scap de el, era mai greu sa merg pana acasa si sa ma intorc dupa el, dar l a ajutat pe el, l a ajutat sa se integreze in colectivitate fara nicio trauma, fara nicio zi de plans, fara absolut nicio impotrivire, asa a prins drag de gradinita, asa se distreaza cu copii si este sociabil, asa a invatat atat de multe :)...asa a fost la noi si asa s-a integrat piticu intr o colectivitate minunata cu copii minunati si cu educatoare minunate ;) 

Concluzia, simtiti copilul, el va dicteaza cum vrea sa fie acomodarea, cand si cat doreste, este un pui de om cu sentimente si dorinte, nu le ignorati, trebuie sa fie pregatiti, ajutati-l si ghidati-l ca sa fie pregatiti, ascultati-l si niciodata nu-l mintiti, explicati si veti ramane surprinsi de capacitatea de intelegere:)Nu ascultati ca asa se face, ca asa a facut x si y, este copilul vostru, este diferit de orice alt copil si cine stie ce e mai bine pentru el decat parintii lui?